Light … or something else?

 

Light transforms everything it touches and photographers have their own vast language to describe its many forms.

… fotografii “scriu” cu lumina …

Miraj de iarna …

“Sunt numai eu care mi-aduc aminte…

Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.

Doar inima cu dorul ei fierbinte

Topeste-n jur imensele zapezi.”

A.E.Baconsky

De paza …

chiar daca e frig … o bere merge intotdeauna …

Inghetat …

O fotografie banala, dar chiar si asa mie imi place … nu este acesta un motiv suficient sa o postez, dar poate mai gasec fani 🙂 …

Viermele de castel de nisip

Viermele de castel de nisip este un vierme marin care isi construieste casa tubulara subacvativa din particule de nisip si de cochilie. Fiecare particula este fixata de urmatoare cu un strat subtire de lipici secretat de o glanda aflata in toracele viermelui. Lipiciul este superior adezivilor sintetici folositi in prezent. El contine un set unic de proteine care, atunci cand sunt combinate, determina intarirea rapida a lipiciului in apa. Viermele a fost numit pe buna dreptate „mester-zidar“.

Cercetatorii au produs versiuni sintetice ale acestui lipici care sunt chiar mai puternice decat cel natural. Adezivul care va fi folosit in salile de operatie trebuie sa fie biodegradabil, pentru a se putea dizolva dupa ce oasele s-au sudat. Daca se va dovedi eficient in cazul oamenilor, acest adeziv va insemna o realizare exceptionala in lumea medicala. In momentul de fata,  chirurgii fixeaza oasele fracturate cu ajutorul suruburilor, al cuielor, al placutelor si al tijelor, dar ele sunt greu de folosit in cazul fragmentelor de os mai
mici. Mult timp, cercetatorii nu au reusit sa produca un adeziv care sa se intareasca in mediul umed din interiorul corpului omenesc. Recent insa, ei au gasit o posibila solutie, studiind viermele de castel de nisip.

Avem atat de multe de invatat de la creatia care ne inconjoara!

… asa nu …

Din categoria …”Asa  nu” … in fotografie :):

– nu fotografiati nicioadata vicii;

– cerul constituie rareori un subiect in fotografie; este insa un fundal si unul foarte bun. Faptul ca surprindem cerul foarte frumos nu este meritul nostru ca si fotografi, ci este meritul lui Dumnezeu. Noi suntem doar norocosi ca l-am imortalizat.

– fotografia de peisaj nu trebuie confundata cu fotografia de natura. Fotografia de natura presupune surprinderea in exclusivitate a naturii, fara interventie antropica. Gardurile, drumurile, potecile etc sunt create de om.

– cadrele naturale nu trebuie “aranjate”, trebuie sa surprinda natura salbatica, asa cum este ea.

Reflexii …

Obiceiuri la romani …

Azi am avut ocazia sa particip la un workshop organizat de Nikon pe tema: fotografia de produs si fotografia de natura, un workshop gratuit la care cei de la Nikon au avut grija sa avem cafea, ceai, croissante etc astfel incat celor prezenti sa nu le lipseasca nimic si sa se bucure de cele cateva ore petrecute impreuna!

Am avut neplacerea de a avea in spatele meu un domn, de o anumita varsta, in jur de 50 ani as spune eu, pe care nu l-am inteles de ce a venit. In cele cate ore (aproximativ 3) cat a tinut workshop-ul ne-a deranjat turnandu-si mereu ceai sau cafea, mancand (s-a asezat chiar langa masa cu toate cele) dormind, sforaind chiar de la un anumit moment si atunci cand nu dormea, vorbind cu domnul de langa el. La final a exclamat ca si-a pierdut timpul. Intrebare mea este: de ce asemenea oameni vin la astfel de evenimente? Daca pe parcurs si-au dat seama ca nu le place, de ce au ramas? De ce nu s-au ridicat si sa plece? Va las pe voi sa trageti concluziile … eu mi-am format deja o parere si consider ca inca avem mult drum pana cand ca si natiune vom deveni una civilizata, aratand respect fata de ceilalti care ne inconjoara!

Aceeasi fotografie … dar putin modificata

Care va place mai mult? Astept pareri … si bineinteles critici :).

 

Fotografia zilei …

In momentul in care am descarcat si revazut aceasta fotografie, in liniste, mi-am amintit de plimbarile pe cheiul Senei unde erau mereu omuletzi care pictau … aceasta imagine imi aminteste de acele plimbari, de acei omuletzi, de buchinisti, de atmosfera tipica stradutelor inguste din Paris …