Ciocanitoarea …

… si capul ei care absoarbe socurile!

Ciocanitoarea face parte din subfamilia Picinae, familia Picidae.

Daca omul ar fi supus unei forte g de 80-100 acesta ar suferi o comotie cerebrala. In timp ce cioncanitoarea loveste cu ciocul scoarta copacilor, ea rezista unei forte g de 1200. Ce diferenta! Oare cum reuseste? Potrivit cercetatorilor, capul ciocanitoarei prezinta patru tipuri de structuri datorita carora poate absorbi socurile:

1. un cioc puternic, dar flexibil;

2. o structura osoasa, elastica ce ii infasoara craniul numit hioid;

3. o zona de tesut spongios la nivelul craniului;

4. un mic spatiu intre creier si craniu in care se afla lichid cerebrospinal.

Toate aceste elemente absorb socurile. Astfel ciocanitoarea poate lovi scoarta copacului de pana la 22 de ori / secunda, fara a suferi nici un fel de traumatisme cerebrale.

Rezultatele cercetarii pot ajuta industria aeronautica la fabricarea unor cutii negre mai rezistente. Cele actuale rezista pana la o forta g de 1000. Referitor la descoperirile facute, Kim Blackburn, inginer la Universitatea Cranfield UK, spunea: “structura capului ciocanitorii constituie un exemplu uimitor care arata cum creaza natura o combinatie de structuri foarte avansate pentru a rezolva ceea ce la prima vedere pare de nerezolvat”.

Sper sa intalnesc curand o ciocanitoare pentru a adauga si niste fotografii cu aceasta pasare :)!

 

Advertisements

Iarna … si cu mine

Ce va vine in gand cand auziti cuvantul iarna? Mie … alb, pur, curat.

Chiar daca nu imi place frigul si in general iarna ma duce cu gandul la un semineu unde arde un foc jucaus, o cana de vin fiert si prieteni dragi, totusi mai scot nasul din casa pentru a cauta unele cadre interesante. Cam asta am gasit azi printr-un Bucuresti inghetat:

@ Bucharest

@ Bucharest

@ Bucharest

@ Bucharest

@ Bucharest

Budapest … by night

Dupa cateva ore bune de stat in aeroport din cauza cetii suntem imbarcati intr-un avion. Cursa Otopeni – Budapesta este asigurata de avioane mici cu elice. Ne imbarcam, ni se transmit care sunt instructiunile care trebuie respectate in caz de urgenta si avionul se pune in miscare. Mi se parea ca se misca foarte greu pe pista inghetata, dar ajungem totusi pe pista de decolare dupa cateva minute … si atat. De aici, ne reintoarcem in “parcare”. Ni se spune sa stam linistiti deoarece avionul are o defectiune tehnica, dar nimic care sa ne ingrijoreze. … dupa o ora si ceva in care incepusem sa inghetam, vad pilotul si copilotul ca isi iau hainele si pleaca. Noi stateam in continuare fara sa ne ingrijoram si fara sa stim ce se intampla. Intr-un final, dupa aproape doua ore de la imbarcare suntem transferati spre un alt avion si plecam spre Budapesta. In mod normal, durata zborului este de 1 ora si 30 minute. De aceasta data a fost cu 20 de minute mai lung, insa eram bucurosi ca am ajuns cu bine.

Am invatat din nou ca sunt multe lucruri care nu depind de noi, insa depinde de noi cum reactionam la ceea ce ni se intampla! De asemenea, am invatat ca trepiedul este de neinlocuit uneori … mai ales in fotografia de noapte …

@ Budapest

@ Budapest

@ Budapest - The Danube

@ Budapest

@ Budapest

Iarna pe ulita …

Romania este in continuare sub zapada. Oare unde esti tu primavara?

Mi se pare ca e deja prea mult alb. Si in Bucuresti continua sa ninga :((…Din pacate, in Bucuresti nu este curat nici macar cand ninge. Zapada alba devine foarte repede gri, murdara. Se vede ca este un oras prafuit si poluat.

Mi-as fi dorit sa fie o iarna atat de alba in Decembrie, cand am fost in concediu, sa ma pot bucura cu adevarat de ea. Dar, impotriva vremii nu ne putem pune si nici nu putem sa o schimbam! Trebuie sa o acceptam si sa asteptam rabdatori schimbarea ei. Astept sa revad cum totul renaste la viata, cum totul in jur prinde culoare … primii ghiocei care se scutura de zapada :)…

Revin cu poze mai “colorate” la primavara … Pana atunci merge numai bine un vin fiert cu scortisoara, baut la gura sobei si stand in bratele persoanei iubite…

@ Iarna 2012

@ Iarna 2012

@ Iarna 2012

@ Iarna 2012

@ Iarna 2012

Daca …

De multe ori m-am intrebat cum ar fi fost daca …, ce s-ar fi intamplat daca …, care ar fi fost rezultatul daca … etc.??? Dar daca maine nu va mai veni?

Suntem atat de prinsi in vartejul problemelor de fiecare zi, in rutina cotidiana, alergam intre casa si birou, nu avem timp sa zambim, sa spunem “Te iubesc”, sa spunem o vorba buna cuiva care are nevoie, sa facem o fapta buna, sa petrecem timp cu cei dragi, cu cei care ne sunt alaturi atunci cand avem nevoie, sa sunam un prieten drag care este departe, sa …  Nu avem timp pentru atat de multe … Intotdeauna avem altceva de facut decat ceea ce este cu adevarat important.

Nu ne mai ajunge ziua sa facem tot ceea ce am vrea si de multe ori alegem sa facem altceva decat ceea ce poate ar trebui … Ne amagim ca va fi si maine o zi … Dar daca este prea tarziu? Daca maine cei dragi nu vor mai fi, daca maine noi nu vom mai fi …? E dureros, dar e cruda realitate … avem doar clipa de fata. ACUM e momentul sa facem ceea ce vrem, ceea ce credem ca este bine. Ar fi bine sa nu ne mai suparam atat de usor, sa nu ne mai enervam pentru orice nimic, sa nu fim ranchiunosi, sa nu adresam cuvinte grele si care dor, sa nu mintim …, ci din contra sa fim mai buni, mai buni cu noi si cu cei care ne inconjoara. Sa ne bucuram de cei dragi atata timp cat sunt printre noi si sa le oferim tuturor ce avem mai bun, atata timp cat mai suntem. Pe urma … nu mai e nimic …

Sa invatam sa pretuim clipa prezenta cu adevarat, sa o traim cu intensitate, sa ne bucuram de ea, sa zambim mai mult si mai des, sa ne oferim ajutorul de cate ori ni se solicita, sa fim ‘acolo’ pentru cei care au nevoie de noi, sa iubim neconditionat …