… un suflet mic si cald, care se lipeste de tine si te face sa il iubesti … In doar cateva ore ne-a cucerit – ne-a adus zambetul pe buze cu nazbatiile lui, ne-a facut sa il certam cand facea cate-o nefacuta, sa-l tinem in brate cand plangea de dorul ‘familiei’ lui, sa-l rasfatam cand dormea …
L-am strigat in fel si chip: Kid, potaita, catelu’, mops, capsator si alte asemenea apelative … dar tot nu ne baga in seama :).
Se uita uneori la mine si privirea lui spunea: ‘si asta ce mai vrea acum de la mine?, n-am voie nici colo, nici dincolo, n-am voie sa fac nici asta, nici cealalta … hmmm … viata de caine’.
Kid … al nostru …
@ home
@ home
@ home
@ home