Above the clouds

Liniste, frumos, insorit, alb si-albastru, pufos, fara limite, locul unde imposibilul devine posibil … cam asa as descrie in cateva cuvinte simple imaginile de mai jos …

nemarginire

Advertisements

Sinceritate de copil …

… ne-am vazut la Salonul de Fotografie Bucuresti – MTR. Se plimba printre omuletzii din jur (nu eram exagerat de multi) si manca cu pofta o bomboana pe bat. Mi-a atras atentia si … cand a observat ca ii fac fotografii s-a asezat in aceeasi pozitie ca si mine, a scos bomboana din gura si mi-a zambit …

Ei, … pentru acest zambet s-a meritat sa fac drumul pana la MTR si sa ajung acasa uda leaorca din cauza ploii care s-a gandit sa mai racoreasca aerul sufocant de Bucuresti.

Tot prin parc …

… aceeasi zi de duminica, acelasi parc Herastrau, … alt peisaj insa : ) …

… mi-a placut aceasta veverita jucausa, care venea, “fura” o nuca si fugea repede sa-si savureze “desertul” pe o ramura a unui copac. Acolo se simtea in siguranta, era cald si putea sa stea linistita, deranjata probabil doar de aparatele foto care incercau sa imortalizeze momentul.

Ar trebui sa ne uitam mai des in jur pentru ca putem descoperi “mici chestiute” care ne pot bucura. Valtoarea vietii ne face sa uitam de micile lucruri care pot crea mari bucurii. Deci … sa “dansam” mai incet, sa nu lasam sa treaca timpul pe langa noi … usor de dat sfaturi, partea grea incepe cu practica : )

Doar frumos …

Nu am stiut ce titlu sa dau acestui post … lipsa de inspiratie : )…

Aseara ma hotarasem sa ma trezesc de dimineata si sa merg sa vad rasaritul din Herastrau. Dar cum socoteala de acasa nu este aceeasi cu cea din targ, m-am trezit mult dupa rasaritul soarelui … insa nu am renuntat la o zi de facut poze in parc. Mi-as fi dorit sa nu fi mers singura, dar sa fi gasit un parc mai putin aglomerat … imposibil insa. Totusi, natura ne ofera intotdeauna frumuseti care ne pot inveseli, care ne pot face sa spunem ca “viata e frumoasa”, care pot trezi in noi sentimente calde …

… si, asa cum spunea Nichita Stanescu, sentimentele trebuie sa fie traite, nu intelese …

sentimente

Urme …

Se spune ca totul trece … dar nimic nu trece fara sa lase urme …

Oricat de dureroase sau mai putin dureroase sunt experientele din trecut, trebuie sa le lasam in trecut, sa ne invatam lectia, sa ne continuam “drumul” si sa ne concentram asupra prezentului. Ceea ce avem de fapt este … clipa de fata! Sa o traim cu intensitate maxima!

Podul …

Podul …

Un barbat mergea pe motocicleta sa de-a lungul unei plaje din California. Deodata, cerul se innoreaza deasupra capului sau si, cu o voce tunatoare, Dumnezeu spune : “Pentru ca ai incercat sa-mi fii credincios prin toate mijloacele, iti voi indeplini o dorinta.”

Motociclistul trage pe dreapta, se gandeste o clipa si spune: “Doamne vreau sa construiesti un pod de aici pana in Hawai ca sa-l pot traversa ori de cate ori o sa doresc.”

Dumnezeu ii replica: “Dorinta ta este materiala, gandeste-te la imensele provocari pentru asa tip de initiativa; suportii necesari pentru a atinge fundul Pacificului si cimentul si otelul necesar! Il pot face, dar imi este greu sa-mi justific dorinta ta pentru o chestie lumeasca…Gandeste-te un pic mai mult la o dorinta care ar putea sa ajute omenirea intr-un fel …”

Motociclistul putin rusinat s-a gandit indelung de aceasta data. In final el spune: “Doamne imi doresc ca eu, si toti barbatii din lume, sa putem intelege femeile; vreau sa stiu ce simte ea in suflet, ce gandeste atunci cand ma “trateaza” cu raceala, de ce plange, ce vrea sa zica cand spune ” nu am nimic”, de ce trosneste si pocneste cand vreu sa o ajut si nu in ultimul rand cum as putea sa o fac intradevar fericita !!!!

La care Dumnezeu ii replica:

“Cate benzi pe sens vrei pentru podul ala, doua sau patru ?”

O povestioara care mi s-a parut interesanta, desi nu cred ca vreodata barbatii vor intelege femeile in totalitate sau viceversa. Dar … se pot face multe din acest punct de vedere, atata timp cat cei implicati sunt dispusi sa faca ceva.

Un week-end de poveste …

… sau cum sa nu iti propui sa vizitezi ceva anume si sa reusesti si sa te simti foarte bine :)!

Vineri dupa-amiaza, pe o vreme superba, cu un soare care incalzea atat de placut, am pornit spre Moldova. Drumul este bun, o placere sa conduci, iar culorile care le-am vazut mi-au incantat privirea. Dupa o dimineata trista, week-end-ul se anunta a fi unul frumos! Am vazut un apus superb, care nu l-am “furat” insa cu ajutorul camerei foto, dar va ramane in memoria mea. Dupa apus am ajuns la destinatie, un loc unde era atat de multa liniste. Un locuitor al prafuitei noastre capitale va aprecia mereu un asemenea moment, un moment in care poti sa asculti linistea, sa inspiri aer curat, sa te bucuri de prezenta unei persoane speciale…

“Excursia” a inceput sambata dimineata, bineinteles dupa ce ne-am savurat cafeaua avand Pietricica  ca si panorama. Un geograf nu ar trebui sa se “laude” cu asemenea ispravi, ci ar trebui sa aiba mereu in minte un itinerariu bine stabilit, locuri interesante de vazut, de fotografiat, de aratat. Planurile mele de week-end nu au fost insa sa vizitez si am reusit sa nu fac asta… Deci, pentru cei care au nevoie de sfaturi din acest punct de vedere … pot sa ne sune si le vom spune cum pot sa aiba parte de un week-end de neuitat. Am pornit de dimineata spre Targu Neamt cu gandul de a vedea Cetatea Neamtului. Ploua torential. Inainte de a urca la cetate, am hotarat sa mancam. Am ales restaurantul “La Cetate”, un local dragut, mi-a placut cum arata, dar servirea lasa mult de dorit … sau am avut noi “bafta” unui ospatar mai putin priceput. Dupa o lunga asteptare, ne-am primit comanda. Intre timp se oprise si ploaia, deci in mod normal aveam toate conditiile de a urca la cetate. Am reusit insa sa ajungem doar pana la al doilea panou de prezentare al cetatii si panta prea abrupta ne-a taiat elanul … deci am revenit la masina. Am vazut in schimb cetatea de la Humulesti. Frumoasa priveliste …!

Tinand cont ca tot am trecut prin satul natal al copilariei lui Creanga, am vrut sa vizitam “bojdeuca”. Nu ne-a iesit nici de data aceasta. Din pacate, nu exista nici un indicator spre casa memoriala Ion Creanga … si am ratat-o. De aici am pornit spre rezervatia de zimbri, sperand ca macar atat sa reusim sa vedem.  Indicatoarele insa nu sunt puse tocmai corect si … am ajuns doar pana la manastirea Varatec. In drum am vazut, din masina, Padurea de Argint (http://www.youtube.com/watch?v=ntfR6vb2WJU).  Din pacate, frigul de afara, ne-a facut ca nici macar Manastirea Varatec sa nu o vedem. Ne-am clatit totusi privirile cu varfurile brazilor din spatele manastirii care erau acoperiti de chiciura si ofereau un peisaj de poveste.

Timpul de sambata, cu ploaia de afara, ma facea sa imi doresc sa fiu undeva la o cabana, in fata unui semineu, cu o cana de vin fiert in mana, in fundal o muzica care sa iti aline sufletul si …!

Pe o distanta relativ scurta, intre Targu Neamt si Piatra Neamt, sunt multe locuri care merita sa fie vizitate. De-acum stim ce avem de facut si ca merita sa revenim in acel colt al Romaniei.

Si, dupa ce am vazut toate cele de mai sus, ne-am hotarat sa ne intoarcem spre Piatra Neamt, la caldura … sa fugim de ploaia rece de afara. Chiar daca nu am reusit sa vedem prea multe … va asigur ca va putem spune cum sa aveti parte de un week-end foarte frumos (greu de descris in doar cateva randuri) …

vazuta de la Humulesti

Manastirea Varatec

... ceata de duminica dimineata