De ce?

Cat de des folositi aceasta intrebare? Cat de des va este adresata de catre cei din jurul vostru? Eu personal o aud frecvent, dar care este scopul ei? Ce anume reuseste sa aduca la suprafata?

Intrebarea “De ce?” ofera doar explicatii, justificari, motive si scuze inutile fara nici o legatura cu realitatea. Asa cum spunea Adrian Nuta in cartea sa “Abilitati de comunicare”, poti petrece o luna intreaga intrebandu-ti partenerul de ce n-a avut incredere in tine. Intreaba-l mai bine ce ii trebuie pentru a avea incredere in tine si CUM ai putea sa-l ajuti in acest sens.

Inlocuiti DE CE? cu IN CE FEL? sau CUM? astfel incat sa orientati comunicarea catre solutie, resurse si alternative.

Orice problema in comunicare iti ofera informatii valoroase, daca stii sa pui intrebarile potrivite. Depinde numai de tine :)!

Sursa: Abilitati de comunicare, Adrian Nuta

Advertisements

Un fruct bun la toate

Stiti la ce fruct ma refer? Poate fi folosit ca medicament, detergent, dezinfectant si preparat cosmetic. Un fruct de dimensiuni medii asigura unui adult circa jumatate din doza zilnica recomandata de vitamina C (doza zilnica recomandata de vitamina C pentru adultii sanatosi este de cca 100 mg). Fructul este raspandint in Argentina, Italia, Mexic, Spania, dar si in unele regiuni ale Africii si Asiei. Ii prieste clima calda, motiv pentru care s-a aclimatizat foarte bine in regiunea mediteraneana.

V-ati dat seama la ce anume ma refer? Este vorba despre lamaie. Ea indeplineste toate cele de mai sus. Cu totii cunoastem diverse intrebuintari ale acestui fruct: o felie de lamaie si ceaiul este mai aromat, o limonada rece ne racoreste in zilele toride de vara, putina lamaie da un alt gust prajiturilor etc. Este folosit in bucatariile din lumea intreaga pentru a pregati diverse preparate. Insa cati dintre voi ati folosit lamaia pentru scoaterea petelor, indepartarea mirosurilor sau ca si dezinfectant? Se spune ca o jumatate de lamaie tinuta in frigider sau in masina de spalat vase inlatura mirosurile neplacute si da un aer de prospetime. Sucul de lamaie amestecat cu bicarbonat de sodiu inlatura petele.

Avantajul este ca acest fruct poate fi gasit cu usurinta peste tot in lume si in toate anotimpurile. In functie de soi si de locul in care creste, un lamai poate produce la maturitate intre 200 si 1500 de fructe pe an. Deci, trebuie doar sa il achizitionam si sa il folosim :).

Ce putem invata de la bancurile de pesti …

Anual, in accidentele rutiere, mor peste un milion de persoane si alte 50 milioane persoane sunt ranite. Pentru a evita in viitor coliziunile dintre masini, expertii de la Nissan Motor s-au gandit sa copieze comportamentului unui banc de pesti. Asa cum se stie milioane de pesti inoata in bancuri fara sa se atinga unul de celalalt. Cum reusesc aceasta? Datorita unui organ de simt special numit linie laterala si al vazului. Folosindu-se de aceste simturi pestii localizeaza “ceilalti participanti la trafic :)” si isi regleaza viteza in functie de cei din jurul lor sau isi schimba directia pentru a evita contactul cu ceilalti pesti.

Toshiyuki Andou, inginerul de la Nissan care coordoneaza proiectul spunea ca “in lumea noastra motorizata avem multe de invatat de la un banc de pesti”. Cei de la Nissan Motor au reusit sa proiecteze cativa roboti de dimensiuni mici care se depleaseaza in grup fara a se atinge. In loc de vaz, robotii folosesc tehnologii de comunicare, iar, in loc de linia laterala, un laser cu ajutorul caruia calculeaza distanta dintre ei. Compania spera sa doteze automobilele cu sisteme anticoliziune pe baza experientei cu acesti roboti, rezultatul dorit fiind un trafic degajat si ecologic!

 

Theresienstadt …

… sau Orasul Terezei, cunoscut azi sub numele de Terezin, ascunde multa suferinta intre zidurile sale. Orasul se afla la jumatatea distantei dintre Praga si Dresda si este cunoscut datorita fortaretei intinse, cu metereze masive.

Orasul a fost ridicat la porunca lui Iosif al II-lea, rege al Germaniei si imparat al Sfantului Imperiu Roman. Orasul a fost ridicat in onoarea mamei sale, imparateasa Maria Tereza. Constructia a fost terminata in 1784, fiind cea mai mare fortareata din Imperiul Habsburgic la acea data. In apropierea principalei fortarete s-a construit una mai mica, cu rol de inchisoare militara. Pe la inceputului secolului al XIX-lea aici au fost inchisi dusmanii politici ai Imperiului Austriac. Dupa mai bine de 100 de ani, intre detinuti aveau sa se numere si tinerii implicati in asasinarea lui Franz Ferdinand la Sarajevo, in 1914. Gavrilo Princip, asasinul propiu-zis, si-a gasit sfarsitul in aceasta inchisoare in timp ce Primul Razboi Mondial inca facea ravagii.

Ceea ce se cunoaste probabil de putini dintre noi este faptul ca fortareata a fost teatrul unor atrocitati cumplite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In aceasta perioada, nazistii au inceput sa ii duca pe evrei in fortareata principala. Ei au transformat orasul intr-un ghetou, pretinzand ca segregarea rasiala era necesara pentru a se evita conflictele dintre evrei si celelalte nationalitati. Desi Theresienstadt era prezentat publicului drept centru balnear rezervat doar evreilor, nazistii planuiaude fapt distrugerea totala a acestora. Intre anii 1944-1945, reprezentanti ai Crucii Rosii Internationale au fost invitati sa inspecteze principala fortareata pentru a vedea cu ochii lor ce se intampla acolo. Inainte de sosirea delegatiei, nazistii au muncit din greu pentru a infrumuseta fortareata. Numerele strazilor au fost schimbate in nume. Au fost create o banca, o gradinita si magazine fictive. In mijlocului ghetoului s-a creat chiar si o cafenea. Fatadele cladirilor au fost renovate, s-au amenajat spatii verzi si s-a construit chiar si un pavilion in care se canta muzica de promenada. Astfel, doua delegatii ale Crucii Rosii au fost induse in eroare, acestea raportand ca Theresienstadt este un oras evreiesc obisnuit, cu locuitori care se bucura de o buna ingrijire. Insa totul a revenit la’ normal’ dupa plecarea celor doua delegatii: suferinta, infometare si moarte … ce dureros!

Ciocanitoarea …

… si capul ei care absoarbe socurile!

Ciocanitoarea face parte din subfamilia Picinae, familia Picidae.

Daca omul ar fi supus unei forte g de 80-100 acesta ar suferi o comotie cerebrala. In timp ce cioncanitoarea loveste cu ciocul scoarta copacilor, ea rezista unei forte g de 1200. Ce diferenta! Oare cum reuseste? Potrivit cercetatorilor, capul ciocanitoarei prezinta patru tipuri de structuri datorita carora poate absorbi socurile:

1. un cioc puternic, dar flexibil;

2. o structura osoasa, elastica ce ii infasoara craniul numit hioid;

3. o zona de tesut spongios la nivelul craniului;

4. un mic spatiu intre creier si craniu in care se afla lichid cerebrospinal.

Toate aceste elemente absorb socurile. Astfel ciocanitoarea poate lovi scoarta copacului de pana la 22 de ori / secunda, fara a suferi nici un fel de traumatisme cerebrale.

Rezultatele cercetarii pot ajuta industria aeronautica la fabricarea unor cutii negre mai rezistente. Cele actuale rezista pana la o forta g de 1000. Referitor la descoperirile facute, Kim Blackburn, inginer la Universitatea Cranfield UK, spunea: “structura capului ciocanitorii constituie un exemplu uimitor care arata cum creaza natura o combinatie de structuri foarte avansate pentru a rezolva ceea ce la prima vedere pare de nerezolvat”.

Sper sa intalnesc curand o ciocanitoare pentru a adauga si niste fotografii cu aceasta pasare :)!

 

Tingatinga

Stiti ce este tingatinga? Pana acum cateva zile eu nu stiam … deci va impartasesc si voua pe scurt ceea ce am aflat …

Daniel Augusta, Directorul Tingatinga Arts Cooperative Society spune ca “tingatinga ne ajuta sa vedem lumea prin ochii copilului din noi: amuzanta, fericita si plina de culoare.” Cred ca nici unui dintre noi nu ar trebui sa uite de copilul care locuieste in sufletul nostru.

Leaganul acestui gen de arta este in Africa, Tanzania. Stilul tingatinga poarta numele celui care i-a dat viata, Edward Said Tingatinga, nascut in 1932 in sudul Tanzaniei. Dupa ce s-a mutat la Dar es Salaam, capitala Tanzaniei, Edward a gasit timp pentru a-si transpune amintirile din copilarie intr-un stil propriu. Neavand bani pentru vopsele, pigmenti si pensule speciale, Edward a folosit materiale care le-a gasit la raionul de menaj (vopsea emailata pentru biciclete) si fierarie (placi de metal sau lemn in loc de panza) din oras. Stilul folosit de Edward era unul simplu: una sau doua culori pentru fundal, dupa care picta un singur obiect, un animal african viu colorat, putin stilizat.

Arta tingatinga se bazeaza pe folosirea culorilor puternice si pe reprezentarea unor figuri simplificate, dar cu contururi bine definite. Sursele de inspiratie pentru aceasta arta sunt fauna si flora Africii, sub toate formele lor. O imagine de fundal des intalnita este Kilimanjaro, cel mai inalt munte al Africii, aflat in NE Tanzaniei.

Arta contemporana incearca sa surprinda viata si cultura locuitorilor din Africa: o zi intr-o piata aglomerata, o vizita la un spital sau pur si simplu viata cotidiana a satului. De-a lungul timpului, stilul a evoluat, devenind mai elaborat si infatisand mai multe figuri intr-o singura lucrare.

Sper ca am reusit sa va conving ca atunci cand veti vizita Tanzania  sa va luati ca si suvenir un tablou pictat dupa stilul tingatinga, o arta care iti aduce zambetul pe buze si o lucrare care va va aminti mereu de acele locuri.

Este omul de Neanderthal asemenea noua?

Revista New Scientist afirma ca omul de Neanderthal, cel despre care s-a crezut mult timp ca este inferior lui Homo Sapiens, avea de fapt aceleasi capacitati ca si acesta. Se pare ca oamenii de Neanderthal isi construiau adaposturi si vetre, stiau sa foloseasca focul, purtau imbracaminte, gateau mancarea, isi confectionau unelte, manuiau lancea etc. S-au gasit dovezi care indica ca acestia isi ingrijeau bolnavii, purtau podoabe cu caracter simbolic si isi ingropau mortii.

Erik Trinkaus, profesor de antropologie fizica de la Universitatea Washington (St. Louis, Missouri, SUA), precizeaza ca “oamenii de Neanderthal erau asemenea noua si probabil aveau aceleasi capacitati mintale pe care le avem si noi”.

Curiozitatea ne impinge sa aflam tot mai multe si dovezile nu intarzie sa apara :).

Domesday Book – un recensamant care a intrat in istorie

Wilhelm, duce de Normandia, a cucerit Anglia in 1066. Nouasprezece ani mai tarziu el porunceste efectuarea unui recensamant al noului sau regat, in urma caruia a luat fiinta un registru cadastral, cunoscut in istorie sub numele de Domesday Book.

Motivele pentru care Wilhelm a luat decizia intocmirii acestui recensamant au fost: strangerea de fonduri pentru a-si plati armata si rezolvarea disputelor legate de titlurile de proprietate. Odata rezolvate aceste chestiuni, locuitorii din Normandia si din alte regiuni ale Frantei puteau sa se stabileasca in Anglia, suprematia normanda devenind astfel incontestabila.

Domesday Book este alcatuita din doua volume scrise pe pergament, in latina [ Great Domesday (413 pagini) si Little Domesday (475 pagini). De-a lungul timpului documentul a fost pastrat in diferite locuri, iar in prezent se afla la Arhivele Nationale ale Regatului Unit. In 1986, cu ocazia celei de a 900-a aniversari, registrul a fost legat din nou ajungand sa numere 5 volume. O traducere revizuita in engleza a textului lui este pusa la dispozitia eruditilor si a istoricilor. BBC-ul l-a numit “piatra de temelie a arhivelor nationale, document … valabil si azi in ce priveste titlurile de proprietate”. Cartea ramane o sursa valoroasa de informatii care au pus bazele dezvoltarii natiunii engleze.

Recensamantul efectuat in aceste ultime zile in Romania oare ce baze va pune?

 

Cascada Murchison

… un colt unic al peisajului Ugandei. Cascada reprezinta unul dintre punctele de atractie principale ale Parcului National Kabalega (suprafata = 3841 km patrati, peste 70 de specii de mamifere si peste 450 de specii de pasari). Situat in nord-vestul Ugandei, parcul a fost infiintat in 1952. Baker, care a vizitat cascada in 1860 o descrie in cartea sa The Albert N’yanza astfel: “Apele cascadei erau de un alb orbitor, ca de nea, contrastand superb cu stancile de granit ce o strajuiau. Prin delicatea lor, palmierii tropicali si bananierii salbatici desavarseau frumusetea peisajului. Era cea mai impresionanta cascada a Nilului.” Baker a numit cascada Murchison, dupa numele presedintelui de atunci al Societatii Regale de Geografie, aceasta fiind insa cunoscuta si sub numele de cascada Kabarega sau Kabalega.

De la izvoare si pana la varsarea in Marea Mediterana, Nilul parcurge o distanta de 6400 km, iar unii socotesc cascada cel mai spectaculos punct al fluviului. Este adevarat ca aceasta nu are inaltimea cascadei Angel din America de Sud, nici debitul cascadei Victoria din Africa sau al Niagarei din America de Nord, insa ramane totusi in amintirea celor care o vad prin spendoarea si forta ei. Cel mai bun loc pentru a o admira, dupa parerea unora, este de sus. De aici, se poate observa fluviul lat de 49 m cum se inghesuie spre o deschizatura de vreo sase metri si apoi se pravaleste 40 m. Privelistea apelor ce se pravalesc spre adancuri nu poate si fi data usor uitarii…

Inca un loc de notat pe harta si de vizitat … de stat si ascultat sunetul apei care cade peste stancile din adancurile fluviului … nice to hear :).

Hohloma

Pana acum cateva minute nu stiam nici macar de existenta acestui cuvant, cu atat mai putin ceea ce inseamna. Tocmai de aceea m-am decis sa va scriu ceea ce tocmai am aflat … de fapt in fiecare zi avem ocazia sa invatam cate ceva …

Hohloma este genul traditional de pictura pe lemn folosit in Rusia. In trecut, obiectele artizanale din Rusia erau facute, in cea mai mare parte, din lemn. Veacuri la rand, rusii au mancat din strachini au folosit linguri, cani si alte vase facute tot din lemn, cioplite si pictate cu finete. Motivele ce apar pe aceste articole sunt de cele mai multe ori inspirate din natura: flori si plante din taigaua siberiana, dar si pasari si pesti. Culorile predominante sunt rosul, negrul, auriul si verdele. In general, satenii le lucrau in perioada rece a anului cand nu erau ocupati cu munca campului.

In prezent, obliectele hohloma au patruns in locuintele oamenilor din diferite parti ale lumii, decorand incaperile acestora si aducand cu ele o farama din farmecul vietii traditionale rusesti.

Sper sa ajung sa vizitez Rusia si promit sa va exemplific in imagini ceea ce am descris mai sus :).