Veturia Goga va asteapta …

Veturia Goga va va intampina in Salonul de primire al Castelului. Ea va veghea pasii care ii faceti in aceasta incapere din tabloul in marime care se afla de-asupra semineului, tablou pictat de Ressu in format 3D …

Din orice colt al incaperii ati privi spre tablou, veti intalni mereu privirea Veturiei.

Vizitati castelul si va veti convinge ca asa e :)!

Bine ati venit …

Watching you …

Watching you …

In vizita la Octavian Goga …

… am ajuns sambata dimineata la Ciucea, localitate ‘asezata’ pe harta Romaniei de catre Octavian si Veturia Goga. Prin parcul castelului mai rataceau vreo 3 persoane care refuzasera sa viziteze conacul si celelalte 2 cladiri :(… castigul nostru deoarece am avut un ghid la dispozitia noastra 🙂 …

Am fost intampinati de un ghid care ne-a explicat pe un ton molcolm, tipic ardelenilor, dar cu multa daruire cum a ajuns poetul Goga sa considere Ciucea “acasa”, cum a transformat Veturia Goga casa poetului Ady Endre intr-un loc care le-a mers la suflet celor doi soti. Dupa moartea poetului Octavian Goga, Veturia a mai trait inca 41 de ani, 41 de ani dedicati constructiei mausoleului, transformarii conacului de la Ciucea intr-un loc cu adevarat frumos, invatandu-i pe copii poeziile sotului ei. Spre finalul turului ni s-a mai alaturat un grup de turisti din care facea parte o doamna care ne povestea ca era la gradinita in ultimii ani de viata ai Veturiei, insa in momentul in care veneau sa viziteze mosia lui Goga trebuiau sa cunoasca cateva versuri de-ale poetului, in caz contrar Veturia avea grija sa ii admonesteze cu o nuia de lemn … O dovada de iubire pentru sotul ei si pentru arta acestuia, as spune eu!

Domeniul  de la Ciucea a apartinut initial poetului Ady Endre. Din cauza sanatatii precare acesta se muta la Budapesta impreuna cu sotia lui, iar in 1919, la doar 42 de ani moare. Vaduva lui Ady Endre, Boncza Berta, se hotaraste sa vanda proprietatea de la Ciucea si apeleaza la Octavian Goga. Goga ii spune Veturiei ca “o vaduva nu se refuza” si in concluzie cumpara domeniul. Documentele se semneaza in 1920, Goga petrecandu-si la Ciucea ultimii 17 ani din viata lui. Domeniul era compus la acel moment din: Casa Ady Endre si Casa Alba. In perioada 1921 – 1926 Goga se ocupa de restaurarea cladirilor.

Octavian Goga moare la Ciuceain data de 7 mai 1938. Ultimele lui cuvinte au fost: “Cu mine ati terminat” … Dupa moartea poetului, Veturia aduce la Ciucea biserica de lemn din comuna salajeana Galpaia si incepe constructia “Mausoleului iubirii”, constructie terminata in 1958. Mausoleul va deveni ulterior locul de odihna vesnica al sotilor Goga. Fundatia mausoleului este din beton armat si are 8 m., iar inaltimea masurata de la baza are 12 m. Pe frontonul acestuia, Veturia a transcris in mozaic:

“Jur-imprejur e largul care canta, / E soare-n cer, e sarbatoare sfanta / Si-n vreme ce mi-a amutit pamantul  / Fiorul pacii-n suflet mi se lasa / Eternitatii imi flutura vesmantul / Simt Dumnezeu cum ma primeste-n casa”.

Muzeul de la Ciucea functioneaza din vara anului 1967. Dupa vanzarea celor 2 case pe care familia Goga le-a avut la Bucuresti, Veturia a adus la Ciucea obiectele de arta care compun colectia Goga.

Este un loc pe care vi-l recomand cu mare drag sa il vizitati. Ghidul va va spune multe lucruri legate de viata familiei Goga, despre eforturile depuse de Veturia pentru a construi mausoleul. Veturia a gandit in cel mai mic detaliu pozitionarea si constructia mausoleului, astfel de la Casa Alba si pana la mausoleu sunt 81 de trepte, acestea reprezentand ultimele 2 cifre din anul nasterii poetului (1881), de la bisericuta de lemn si pana la mausoleu sunt 38 de trepte, reprezentand anul mortii poetului (1938), iar de la castel si pana la mausoleu sunt 57 de trepte reprezentand varsta poetului.

Acasa la Octavian Goga

@ Salonul de Muzica

spre Mausoleu

Mausoleul Iubirii – in culorile toamnei

Ghidul nostru prin ‘viata’ familiei Goga

“O lacrima

De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare…”